fugi deochi dintre ochi
Descântecul de deochi in folclor. Fugi deochi dintre ochi din gene, din sprâncene, din vârful nasului, din măduva oaselor, din creştetul capului, şi du-te unde cocoşul nu cântă, unde popa nu toacă, acolo te-aşteaptă cu mesele întinse, cu făclii aprinse şi las-o pe (numele persoanei) curată, luminată, cum Dumnezeu a lăsat-o, Amin!
Fugi, deochi, dintre ochi, Fugi, deochetura, Ca te-ajunge vant din gura. Fugi, deochiat, Ca te-ajunge vant turbat. Fugi, deochi, dintre ochi, Ca te-ajunge soarele, Si-ti taie picioarele, Fugi, deochi, din fata obrazului, Din zgarciul nasului, Din grumazii gatului, Din crierii capului, Din splina, din inima, Si sa iesi si sa te duci, Psihologii vorbesc despre deochi ca despre un banal gând negativ Plinius cel Tânar, consul roman în anul 100 e.n, a pomenit în scrierile sale despre deochi. În repetate rânduri a vorbit despre vrajitorii ilarieni a caror privire ametea si care putea sa duca chiar si la moarte. Fugi deochi dintre ochi, Dintre gene si sprancene, Din fata, din corp si mana, Din picioare, mate si oase, Duceti-va peste noua mari si noua tari, Ca acolo va asteapta Noua fete de imparat Cu mese intinse Si cu fripturi aprinse, Si cand s-o deochea mata si cainele Atunci sa se mai deoache (numele), Atunci si nici atunci. sau: Sting toate strigarile, "Fugi deochi, dintre ochi, Că te-ajunge-o vacă neagră, cu coarnele să te spargă, Să te-azvîrle peste mare În pustiu, în depărtare, acolo să pieri ca ziua de ieri, ca roua de floare, ca spuma la soare, iar capul cel deocheat, să rămînă luminat, curat, de boală scăpat, ochii cei vătămători şi de foc săgetători, înveliţi să fie cu perdele albe, să nu mai privească la obraze dalbe".CHEIANU ŞI DRUBALĂ, de cinci ani vrăjitori din tată-n fiu în a paisprezecea generaţie! Ce fac ei, nu desface nimeni, ce leagă ei, nu dezleagă nimeni! Cele mai puternice descântece de speriat, de